hai să ne întâlnim pe o foaie, printre ofuri declinate de puncte de suspensie, să ne schiţăm în antiteze ca doi venetici în sincron rătăciţi pe marginile ascuţite de tăceri ale nopţii. hai să fim doar santinele, să tot păzim iubiri deşarte cu irisul presărat de sensurile divergente ale aceleiaşi fericiri. să fim artişti ai mărilor decepţii ce îmbălsămează lumea întreagă cu stihuri bandajate melancolic, cu inimi repetând în termeni sacri apusul vieţilor de ieri. hai să ne stropim cu visuri, să mă ierți de libertate, cu zale îmbrăcate în nesaț sunând pe buzele mele acordul sărutului tau. noi, eratici fără nume din vechile romanţe cu scântei de tragedii, să resimţim iubirea arzând în contratimp pe antetul gândurilor noastre. hai să ne privim în teamă, să ne fim intruși pe trupuri, purtându-ne atingerile în cadențe înflăcărate de valsuri sălbatice, căzute din razboiul de dorințe ascuns printre tranșeele din palme. am să-mi fac din inimă o harpă, să o agăț în toate cântecele lunii, susurând a ploi de dragoste din coarde, îngânate în pâlpâiri de raze mute pe bolta înstelată de reverii a tâmplelor tale. iar tu să simţi atâtea raiuri, neîncăpute în nicio muză, cum îți cad pe piele a pradă în mângâierea unei clipe, și-ai să știi că undeva, într-un Univers idilic, lumina se clădește din tine. mi-e sufletul o ceaşcă de cafea inundată în zaţuri de dor şi rugă: hai să fim, atât, o lume într-o cutie de speranță.
sâmbătă, 31 mai 2025