Mi-am pus tot sufletul în poezie Căci depărtarea altfel m-ar ucide Și numai un poet poate sa știe Că sufletul pe foaie chiar nu minte. Zilnic mă zbat in amintiri și gânduri Sperând să văd un adevăr în tine, A ta iubire căutând în mine... În schimb găsesc doar niște cioburi Dintr-un morman de vise pastelate Ce-n negura amorului se-nfing; În timp ce promisiuni de pierd în noapte Romantice iluzii mă înving. Dac-aș putea să te găsesc în mine, Să simt că arzi și tu de dorul meu Iar visurile noastre să se-mbine, Poate că aș putea să cred din nou. Dar mă lovesc de-un zid de nebunie Ce demonul iubirii între noi a pus Și mă lupt iarăși împotriva firii Sperând într-un amor deja apus.