Îndoielnic

- Mai răsucesc alene o ţigară
Şi mă gândesc că toate au un preţ,
Iar primăvara asta, prea hoinară,
Ce ne tratează zilnic cu dispreţ

Nu ne îmbie cum făcea odată
Să stăm pe malul apei, fără ploi,
Când pielea ta fierbinte, delicată,
O tatuam. Azi sânii amândoi

Aş vrea să-i muşc ca pe o fragă coaptă,
Dar plouă cu cerneală şi e gri
Drumul spre cer, pe fiecare treaptă
E câte-un nor răzleţ... Soare va fi?

- Credeam, iubite, că-i de-ajuns hazardul
Ce-aruncă zaruri albe pe pământ,
Aici în sud a îngheţat şi nardul
Şi ninge peste ultimul cuvânt,

Dar tu trăieşti în pieptul meu de-a pururi,
În primăvara mea eşti rezident,
Din florile lui mai ţi-oi face şnururi
Să crezi şi tu că soarele-i prezent

Acolo unde visul nu apune,
O fi-ndoielnic timpul, însă noi,
Vom inventa din versuri altă lume
Şi vom aduce vara înapoi.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif