Dacă rămâi fără foi, Te provoc! Să-mi scrii pe pielea tânără Poezii și povești nemuritoare... Smulge-ți o pană din aripa-ți sfântă Și înmoai-o-n cerneala lacrimilor mele, Desenează-mi cu literă de aur Cuvinte mincinoase ce nu mor Și tu să fii al meu unic făuritor... Poți să greșești din când în când, Nu-ți fie teamă că nu poți să ștergi, Eu, pe vârf de umor, în treacăt, am să râd... Iar când mă vei privi să fie scurt, Căci s-ar putea să mă colorezi dincolo de linii! Să nu lași spații goale! M-aș întrista prea tare Să se pună praful pe sentimentele nespuse... Înțepături mici de ace să-ți fie șoaptele minții, Iar eu să mă sperii un pic de durerea pe care n-o s-o simt... Când ajungi în dreptul inimii, Să apeși mai tare pe condei, Să-mi revin la viață! Dacă vei termina, să mă pui în rama Visului tău interzis, Dar să tragi cu ochiul din când în când, Iar din autor să te transformi, doar în preajma mea, În simplu cititor...
sâmbătă, 31 mai 2025