Ce noapte liniştită la Vaslui şi totuşi, cea mai mare dintre toate, aşa cum poate însăşi mama nu-i este această sfântă bunătate. Au moldovenii bunătatea lor cu care au ştiut să intre-n ţară, cu ea se nasc, precum cu ea şi mor şi nimenea cu ei nu se compară. Ei, hăituiţi de-atâtea-mpărăţii, ce norii lumii îi creşteau cu tuiul, visau către-a lui Ştefan sfântă zi când neamul nostru şi-a găsit Vasluiul. Se vor mai naşte vânători vicleni să speculeze dragoste şi milă. dar ţara va rămâne-n moldoveni ascunsă într-o cosmică prăsilă. Ce noapte liniştită la Vaslui când frate geamăn stă spre frate geamăn şi între ei nimic palpabil nu-i decât o bunătate fără seamăn. O bunătate fără de folos, o bunătate fără de prihană, Moldova are sufletul frumos, ca pruncul ce s-ar naşte dintr-o rană. Nu e un simplu strigăt din tumult ci e o bucurie ce există, o bunătate biruind mai mult decât o răutate anticristă. Luminile s-au stins pe la fereşti şi însuşi întunericul uneşte, ca un bilanţ al soartei omeneşti moldoveneşte cu moldoveneşte! Şi-mi pare că în noapte mai apar nori verzi şi mari şi vineţii pe ţară ca surogatul unui vechi coşmar, ca un acces de criză biliară. Şi iarăşi cred că suntem slabi şi mici şi numai codrii pot să ne ajute, dar vai sunt moldovenii mei aici, cu sufletele veşnic nevândute. Ei sunt într-un Vaslui liniştitor cu pruncii lor ce freamătă-n neveste, gătiţi oricând a deveni popor şi-a da dovadă că Moldova este. Dar mai cu seamă mi-a fost dat să văd ceva cu mult mai tare decât toate, mai tare ca o moarte şi-un prăpăd, această infinită bunătate. Şi dacă pe pământ s-ar risipi atâtea calităţi care-ncotrovă ea, bunătatea ar veni-ntr-o zi ca s-o numim definitiv Moldova.
sâmbătă, 19 aprilie 2025