Ce primăveri frumoase am avut! La tine Veneam – îţi aminteşti? – în zilele-nsorite Şi poarta, scârţâind, îmi anunţa sosirea. La geamul tău erau muşcate înflorite. De după ele, ochii tăi mă urmăreau, Te ascundeai şi aşteptai să te găsesc. De te găseam, primeam răsplată un sărut. Altfel urma ca eu să te despăgubesc, Dar nu cu unul, ci cu-o mie, două, zece!… Şi, pentru că mă încurcam la numărat, Mă pedepseai să-ncep din nou cu sărutatul Şi totdeauna eu ieşeam cel vinovat. ………………………………………… Destinul ne-a purtat pe drumuri diferite, Dar clipe dragi din viaţă nu pot fi uitate. Azi mă gândesc la tine şi tu nici nu ştii că La mine-n suflet înfloresc mereu muşcate.