Inflorescență

Îți mai acord o ultimă speranță 
pe eșafodul verii ce-a trecut.
să eclozeze scoici o altă viață 
cu trup imaculat de început. 

Să contopească nopțile fereastra 
cu ziua dilatată nefiresc, 
arzând altfel un basm mocnit în vatra 
cromaticelor vise care cresc. 

Cu trupul germinând a flori și fluturi
într-un exces cuprins de inocență,
ca un Icar ivit din alte mituri 
să explorezi căderea spre esență. 

Și-n noaptea repetată și târzie, 
biet călător al iernilor pustii, 
să te înalți în marea poezie 
din veri decapitate pentru vii.

adina v. 
18.11.2019