Deschisu-mi-am ochii spre tainele lumii Vădit îmbătată de dorința de-a crede Că mintea mi-e templul înălțat rațiunii Și trupul carcasa pentru sufletu-mi verde.. Înflorit-au în mine pasiuni,sentimente.. Creându-mi iluzia unei vieți pământene Am făcut imprudența de-a le crede perfecte.. Iar acum deznădejdea mă obligă-a mă teme! Înflorit-au în mine chiar și tragice visuri Le-am lăsat să se sfarme devenind realitate Am băut din căușul vieții celei cu lipsuri Și-am lăsat să-nflorească teama clipei..de moarte! Pân-atunci mă prefac a-nțelege că-mi pasă De iubirea și grija..aruncate-n neștire De o forță Supremă..care astăzi ne lasă Să-nflorim o secundă...în eterna trăire! 13.05.2017 de Oana Adriana Alexandrescu Focșani.