Am purtat cândva o luptă, Dar am căzut pe front, Mi s-au cutremurat plămânii Când s-au rispit pe pământul Dintr-o prăpastie adâncă... Cu respiraţia sacadată, Pe ritm de secunde din trecut, Încerc să o iau la fugă, Să alerg...Nu pot Şi-mi adun gândurile din noroi, Îmi scutur viaţa, Mă uit înainte, te vad înapoi... Cerul îşi trece norii Peste ochii mei goi, Păsările îşi bat aripile tăioase Peste faţa mea arsă... Durerea încearcă să mă resusciteze Şi-mi dau seama că e cu atât mai aspră Când începe să te placă... Presiunea îmi sparge timpanele Nu aud decât cântecul lebedei negre... Adorm, mă trezesc şi mor De un milion de ori... Am dus mâna la piept Şi nu mi-am găsit inima.. Uitasem că a fost pradă de război... Am lăsat-o să cadă brusc, Să lovească pământul Ce a îngheţat sub pielea mea... Am simţit vena de la mâna stângă Cum se zbătea uşor, Am lăsat să iasă tensiunea, Am întins palma şi-am atins cu degetele cerul Şi din vârful unghiilor Soarele a coborât în asfinţit... Atunci am înţeles Că în moartea asta, De prea multe ori am trăit...
sâmbătă, 31 mai 2025