Nu eşti înger, dragul meu, Dar nu eşti nici brutǎ, Cǎ te-a fǎcut Dumnezeu Fiinţǎ pierdutǎ. Înger eşti când vezi Cǎzutul în pǎcate Şi-ncerci sǎ îl salvezi, Atât cât se poate. Când te porţi nepǎsǎtor, Fire prefǎcutǎ! Cugetǎ, cǎ e uşor Sǎ devii o brutǎ. Cǎzut într-o gâlceavǎ, Eşti dur ca sângerul,* Pǎrând o brutǎ gravǎ Ce face pe îngerul. * sângerul – lemn de esenţǎ tare.