Înger trist

Sunt un înger trist
când mă gândesc la noi.
Alunec de pe coamele
regretelor,
pe un fir de vis…
Întreb toţi norii
eu unde cobor,
ce ploaie mă va biciui.
Aripile mă strâng,
vreau încă o pereche
pe măsura acestei iubiri,
zborul să-mi fie ca al unei păsări
ieşite din cuib de senin.
Tac, să-mi auzi lacrima
cum se sparge la fiecare bătaie 
de aripă.
Culege-o,
din cochilia durerii!
S-a copt (ne)liniştea,
are gustul unei inimi care bate.

Un înger se iscăleşte 
pe trupul toamnei,
cu tăceri de cer.