- Tu crezi c-ar fi putut din cer să cadă Vreun înger? De o vreme mă-ndoiesc, Măcar un strop de sânge pe zăpadă Ar fi rămas... Ce lucru nefiresc! Tu crezi că-n înălțimi și-a frânt aripa Sau Dumnezeu nu l-a putut ierta C-a transformat în veșnicie clipa Să ne-o aducă-n dar? De-ar fi așa Atunci să știi c-aseară, la fereastră, Când desenam cu buzele pe geam Un vers desprins din poezia noastră Stătea un înger palid, eu zâmbeam... - Cred uneori că îngerii coboară Să-ntrebe despre noi cei rătăciți Sub tâmpla unei nopți de primăvară, Pe cerul lumii doi meteoriți. L-am așteptat pe-al meu o iarnă-ntreagă Privind peste castanii argintii Și l-am rugat să-ți spună că-mi ești dragă, Că poate ai uitat sau nu mai știi, Dar îngerii nu uită niciodată, Iar de-au căzut sub aripile lor Mai poartă lume-aceea-ndepărtată De unde vin și încă le e dor... Liliana Trif & Ioan Grigoraș