Îngeri visători

- Mi-ai dat o mână să nu cad
Cu fruntea-n palma unui nor
Și simt în tine un răsad,
O aripă pentru alt zbor.

Acum plutesc, nu mă usuc
Sub pala vântului pribeag,
Chiar dacă versul e caduc,
Flutur poemul meu pe steag.

Arunc tristeți pe țărmuri vechi,
Mă-mbracă amintiri cu flori,
În mine mor iubiri străvechi,
Rămân doar îngeri visători.

- Mi-ai aşezat pe tâmple flori
Şi m-ai făcut să scriu poveşti,
Când la fereastră primii zori
Zâmbesc timid, îmi aminteşti

Că timpul nu l-am raportat
Decât la clipa de răsfăţ
În care ne-am contagiat
Cu nemurirea. Azi învăţ

Să prind în palme fluturi mov
Şi să-i brodez cu slove moi
Pe catifeaua din alcov
Atunci când suntem amândoi.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif