De mă-ntorc cu gândul înapoi, căile îmi par mai încurcate… Ce-a rămas în urmă după noi? – doar iubiri ce plâng neterminate. Tușă trasă într-un vechi clișeu, ne vedeam în fiecare seară, zorii zilei arc de curcubeu – drum știut, cândva, pe dinafară… L-am pierdut la umbra unui nuc, se rupea chiar acul de busolă, când în glasul trist al unui cuc auzeam doar plâns de gladiolă. Anii s-au tot dus, fără răgaz, dor și amintiri se-ntorc agale, să ne-așeze-n suflet greu necaz – mai putem oare găsi vreo cale? Poate-ar trebui să ne-ntâlnim, să-ncheiem iubirea ne-mpăcată, doar o noapte încă să mai fim îngerii frumoși de altădată…!
sâmbătă, 31 mai 2025