ÎNGERUL În uşa casei, cu dureri nespuse Se opreşte timpu-n loc ca să privească... O mamă care se opreşte şi aşteaptă Fetiţă-n prag să îi zâmbească! Dar uşa casei dintr-un lemn de ulm Ramane închisă, ferecată În pragul eu nu mai apare fetişcana Pe mamă-n casa s-o poftească! Din ochii blânzi şi trişti Mama ascunde-n geană O lacrimă discretă ce o arde Deschide uşa şi pătrunde În casa trista unde Nimeni nu o mai aşteaptă! Fetiţa nu mai este să îi sară-n braţe Şi să îi spună, bine-ai venit acasă, mamă! Doar o fotografie, într-o ramă Stă neclintită -n vreme şi-o mai cheamă... Un înger, într-o ramă de tablou E tot ce-mpodobeste acum casa Iar vocea îi străbate în ecou Prin toate colţurile încăperii... Şi-i binecuvântează masa...