Prin gândul meu, e tușa care-n vis Mi-a dezvelit făptura ta divină Când, parcă într-o joacă, și-a permis Privirea-mi, pentr-o clipă, s-o rețină. Dar a trecut apoi, ca un pendul, Pe tot ce-mi apăruse și-a schimbat Ce mi-a plăcut și n-am privit destul, Cu văluri încărcate de păcat. Pe-un sens de iad, pe-un sens de rai, apoi, Dezvăluia penelul, rând pe rând, Când trupuri ce se arcuiau, vioi, Când îngeri printre visuri lunecând. Am vrut să îl opresc. N-am reușit, Dar mi-am oprit privirile din vis Doar înspre partea-n care te-am privit Și să o mut din nou, mi-am interzis. Cred că penelul nopții, fermecat, A înțeles că inima mi-e plină De-un singur chip și singur, dintr-odat’, Mi-a dezvelit făptura ta divină.
sâmbătă, 31 mai 2025