mulțimea de tine pe un prag de genune a stins culorile vremii cel fără iubire înainte de vrere unicul nu avea pe ce să-și sprijine duhul fără memorie apele nu învățaseră încă să curgă sâmburul se pipăia pe dinlăuntru fără căldură să fie lumină s-a văruit pe ziduri de neant fără ureche ai auzit porunca și-ai aprins candela cărnii până când pragul ca o genune semaforul colcăie de ochi de cârtiţă în fiecare nod ţipă degete amputate spectaculos sucombă ziua în vene sursa așteaptă trezirea un prag iubite bidineaua cu aștrii trasează direcții eu tu în urzeala ecoului suveica materiei ne depășește sau rămâne în urmă smerit inima se îmbracă în curcubeie nu mă certa din oglindă să te respiri nedespărțit în mine timpul se-nchide-n icoană
sâmbătă, 31 mai 2025