Inimă, dacă se poate, Înc-o zi, două mai bate! Eu aș vrea și câțiva ani, Că doar n-o faci pentru bani! O faci numai pentru mine, Știi că eu te-am ținut bine! Te-am învățat să iubești Și-acum tu mă părăsești?! ,,Haide, inimă bătrână”, Ține-mă iar strâns de mână! Moartea mai aibă răbdare Că lumea-i destul de mare! Și-apoi ce atâta grabă? Nu mai are și-altă treabă?! Nu-i strică o relaxare Fără coasa din spinare! Moarte, firul mai întinde, Lasă-mă și nu te-aprinde! Mai strânge-ți la gură sacul, Nu tot mă-nțepa cu acul! Iar tu, inimioară dragă, Parcă n-ai mai ști de șagă! Cum mă simți slobod la gură, Tu o iei pe arătură… Eu vreau să-mi repar bordeiul, Tu-mi scurtezi de tot curmeiul! Când lumea se veselește, Tu-mi pui frână fără veste!