Alunec printre versuri cu gânduri ce mă ţin În flăcări ce sunt stinse şi-aprinse de chemare, Cerneala curge liber pe albul foii, lin, Sărut cu ochiul zarea, alunec în uitare... Condeiul naşte râuri albastre într-un vers Ce împleteşte-o strofă de cuget şi de stare, Mă duce unde umbra prin viaţă mi-a mai mers, Pe unde talpa calcă şi mâine pe cărare... Când călimara plânge prin ochiul de condei, Atunci aprind, supun, infernul lui Orfeu... Durerea prinde aripi, prin gânduri şi idei Ea se oferă strofei cu titlu de trofeu, În lacrimi de cerneală...
sâmbătă, 31 mai 2025