Înnodând veşnicii

- Cheamă-mă, dacă vrei, să trec munţi de granit,
Spune-mi desluşit
Ce cărare urmezi şi acolo voi fi
Înnodând veşnicii.

Firul lor delicat să-l adun într-un ghem
Sau într-un poem,
Să ţi-l las lângă prag, dacă nu voi mai fi,
Tu să mă rescrii

Din nelinişti de vânt răzvrătite-n amurg,
Pe obraji să-ţi curg
Şi târziu să mă-ngropi lângă maluri de cer,
Dulce grănicer.

- Te-am chemat într-un vis, să rescriem poveşti,
Spune-mi unde eşti?
Ocrotită de mantia primilor zori,
Nu-ndrăzni să mori!

Te-ai ascuns în abisul oceanelor verzi,
Vino să mă vezi!
Nu-ndrăzni să dispari, dezlegând un mister,
Lasă-mă să sper

Că trăim la prezent conjugând la trecut
Doar acest minut
Şi că viaţa-i aici unde niciun cuvânt
Nu-i luat de vânt...

Liliana Trif &amp; Ioan Grigoraș

Din volumul Ca și cum am împărți aceeași inimă  -
Editura PIM Iași - 2016