știu să ating stelele cu vârful degetelor copacii desenați de gene și frunzele de ochi soarele când ține-n brațe somnul meu fără pene pot zbura deasupra lui fără să ocolesc furtuni apoi plonjând în Marea Neagră să-mbrățișez și luna când lunec ȋntr-un bob de rouă să plâng și eu ca un copil iar dacă timpul a decis pe nerăsuflate să-mi spulbere aceste traiectorii nemarcate știu să-mi pun cerul drept pălărie când mă învălui în păpuși de hârtie 2004 – 9 decembrie 2018, Constanța
sâmbătă, 31 mai 2025