Cât aş fi de obosită şi pe lume cătrănită când văd chipul de copil mă cuprinde aşa subtil un fior pe la picioare care urcă-n grabă mare către inimă şi minte şi rămân fără cuvinte... Inocenţa,simplitatea bucuria şi iubirea din priviri şi zâmbet larg de pe chip îmi sunt catarg pe care-l ţin strâns în braţe fiindcă nu mai simt tristeţe şi nici oboseală, doar, c-am primit ceva în dar: inocenţa,simplitatea, bucuria şi iubirea.