Înotam prin talazurile de cuvinte pe care mi le-ai spus vreodată, cele sărate țînându-mă la suprafață, făcând pescărușii să scuipe bucățile de carne sărată pe care mi le smulgeau, forțându-mă să îmi doresc să alunec spre străfundul cuvintelor dulci și limpezi| într-un înec infinit. De când înot prin tine o insulă mi-a crescut pe spate iar de atunci, pescărușii îmi scuipă bucățile de carne acolo întrupându-mă într-un naufragiat diform. Fiecare parte a noului meu trup este un cuvânt al tău, de fapt, fiecare mână ce mi-a fost lipită este cuvântul mână rostit de tine când mi-ai întins-o, îndemnându-mă să intrăm în mare, fiecare nou deget este, de fapt, cuvântul deget șoptit de tine când mi-l mușcai să simți gustul sărat al mării,| fiecare ochi nu este altceva decât cuvântul ochi prin care am mai înotat când am încercat prima dată gândul înecului, fiecare inimă adusă în mine fiind ultimul cuvânt pe care l-am atins pe fundul mării cu călcâiele, un cuvânt mâlos ce bate în ritmul aripilor de pescăruși ce-mi tot aduc cuvinte să mă întrupeze.
sâmbătă, 31 mai 2025