Înşelătoare iarnă Doar muntele e alb, uitată iarnă, aprinse între stele sunt drumurile tale, sclipiri diamantine, zăpezi până la poale şi norii călători ce stele albe toarnă. Însă către vale apele-ți repezi, pământul scapă-n aer miros de lună plină şi parcă primăvara, cu gândul ne alină, topiţi de fericire, de ghioceii verzi! Înşelătoare iarnă, speranţă călătoare, aduci cu tine clipe ce trec supārător, îngheţi din nou izvorul şi clatini sfidător toţi norii alburii şi eşti stăruitoare!
sâmbătă, 31 mai 2025