Mă dor genunchii de Brâncuși și mâinile mă dor de Eminescu într-un marfar am plâns la Huși cu merele din rai se-ocupă restul De mâinile mă dor de Eminescu când mângâi coapsele-ți cu elegii numai ca poet eu m-am ales cu frumoasa toamnă a florilor dintâi Când mângâi coapsele-ți cu elegii și-într-un marfar mai râd la Huși în rapidul amintirii dragoste rămâi mă dor genunchii de Brâncuși Și mâinile mă dor de Eminescu Shakespeare și el să dea tot testul Costel Zăgan, CEZEISME II
marți, 1 iulie 2025