Dunia Pălăngeanu Înstrăinare În curând voi alerga după primăvară cu soarele rotit prin zăvoi şi dumicat în păsări şi flori voi sorbi cu nesaţ aroma brazdelor neliniştite ca un bolnav avid de aer mereu nesătul de albastrul de zare şi dor. În curând fluturi suavi se vor ascunde în vestmintele mele pline de rouă şi stele spăşite şi însingurate aripi abia pipăind dimineaţa şerpuitoare reptilă zornăind din solzii clipelor, orelor. În curând chemarea ta va răscoli malurile sub care inima mea se va preschimba în scoică.