ÎNTÂIA OARĂ

În frumusețea gestului de-aseară
iradiază, simplu, un mare adevăr,
că palma mea se află întâia oară
pe gura ta, apoi coboară în răspăr,
chiar și mai jos, pe gât să tot fure
din finețea lui imaculată, de catifea,
spre îndrăgiții umeri cu linii pure,
peste sânii calzi și chiar coapsa ta;
ești gingașă, suavă, mereu senină,
ești un vis și-un cântec de la cer;
ochii căprui plini de tăcere și lumină,
niciodată, din sufletul meu nu pier.