Întâmplare

Nu-i nimic întâmplător 
cât trăim sub soare,
întâlnirea noastă însă 
a fost o-ntâmplare.

Ne-am privit şi ne-am plăcut 
în aceeaşi clipă,
a fost soarta, primăvara, 
ora potrivită...

Şi iubirea vieţii noastre
tot  ne-a dăruit,
n-am fost un cuplu oarecare, 
ci unul reuşit. 

Mi-am dorit în astă viaţă 
să îţi fiu iubită, 
aşa a vrut ursitoarea, 
să fiu fericită.

Parcurgând al vieţii drum, 
ne-am trăit iubirea, 
pereche complementară 
împlinind menirea.

Şi ne-am dăruit ceva, 
mai presus de toate,  
fiica noastră - vis transpus,
în realitate.

Şi a vrut El - Creatorul, 
să fie frumoasă,
să-l aibă pe vino-ncoa 
şi minte aleasă.

Amândoi am adorat-o 
de când era mică,
au iubit-o şi bunicii, 
toţi am îndrăgit-o.

Într-o zi de primăvară, 
tu ne-ai părăsit...
a fost alegerea ta, 
ce mult ne-ai iubit! 

Şi din acelaşi motiv,
vorbind despre tine,
regăsim în amintiri  
zilele senine.

Viaţa merge înainte, 
cum ne este dat,
uneori mi-e dor de tine, 
nu uit niciodată.

Poate într-o bună zi, 
cine ştie-n care,
ne vom întâlni, din nou, 
tot din întâmplare.