Azi dimineaţă m-am trezit vorbind despre sufletul meu de sticlă prin care dacă vrei poţi vedea porţile deschise spre cer unde se întâmplă minuni. După aceea, am venit spre tine mimând starea de extaz în care mă aflu fără să ştiu de ce până când am căzut în singurătate şi ziua opacă se înfăşura pe subţirele fir al gândului, de lăcrimau întruna în mine cuvinte cu miros de mosc. Silabele respirau prin vocale dulcele iz al poeziei.