XIII. Mai trebuie oare să aştept să-mi cadă bruma pe veşmânt când totul curge clar, precis, spre infailibilul mormânt? XIV. De ce mi-e oare-atât de greu să urc de-acum spre primăvară purtându-mi scheletul pe umeri fără să-l simt o povară? XV. Mă mai întreb nebun şi orb spre care ţintă să mă-ndrept când ştiu preabine că-n adânc adăpostesc un drum prea drept? XVI. Ce-ar trebui să mai primesc ca să sfărâm munţi, disperări şi să-mi iau zborul, în sfârşit, lăsând în urmă ezitări?