în hainele cântecului de fluier însămânțăm gândul bun revigorant escaladând muntele interior gândul încearcă în foc răbdarea înclinare spre celălalt- răbdarea și iertarea îmbracă sufletul în lumină călătorind pe mări zbuciumate luminile ademenitoare ale sinelui sălbăticesc firea tot mai multe ceasuri digitale asprimea firii se adânceşte în teama de a nu atinge țărmul la țărm măslin roditor- cel în toate puternic ca un leu l-a cunoscut pe cel cu totul milostiv 2 nevindecat de iuțime soarele sfărâmă între degetele de piatră lumina până nu începe să bată vântul fiecare să se întoarcă către sine pentru a nu fi învăluit de întunericul cel dinafară 3 Ghidușii Printre maci gențiane ciucușoare Fiecare floare de câmp E o clapă a unui pian cosmic Mâinile ochilor noștri Încântă sufletul C-o simfonie a culorilor