*răsfoiri în zenit* de timpuriu învățasem să lunec oricărei îmbrățișări obstinat dădeam la o parte petale ofilite defrișam labirinturi să pot desena mai ușor ieșirile din matcă păcătosul dinlăuntru (cu voie și fără de voie) simțea constant nevoia autorecluziunii icarii țâșneau din mine cu o viteză amețitoare atunci pielea mi se usca sub dogoarea bărbaților ce nu puteau muri apoteotic în genunile mele labirinturi de toate nuanțele se infiltrau interstițiilor împătimiri responsabile a tuturor cataclismelor precum în cer și pe pământ date nouă să ne hrănească veșniciile lunecam magistral oricărei îmbrățișări deși pulsam năpraznic în toate marginile mele acordau polifonic lumea erupțiilor iele nebune dansau până ridicau praful magiei din oasele mele învățam să adun din toate perfecțiunea ușor precum respirația tuturor morților din pupilă
sâmbătă, 31 mai 2025