Interviu

Am vrut să iau un interviu 
Sufletului , dar era ocupat!
Eu ştiu că este încă viu, 
De veşnicie-i strâns legat. 

Am aşteptat cu nerăbdare 
Să mă accepte ,pentr-o clipă
Să îl intreb de ce imi pare 
Că lumea e amară şi grăbită ..

Că nu mai râd copii în soare,
Că totul pare-anost şi şters...
De ce nu mai vedem o floare,
De ce ne poticnim în mers?

De ce am decretat distanţe 
Şi le mărim în mod constant ,
De ce am stăvilit speranţe 
Şi ne zâmbim mai arogant ?

De ce în soare parcă plâng 
Prea triste siluete şterse ,
De ce în ploaie nu mai râd
Romanticii, suflete-alese  ?

Aştept cu frică, mi-este teamă,
Parcă n-aş vrea să mai întreb.
Dar ,iată: sufletul mă cheamă,
Ştergându-şi lacrima, discret.

14.05.2015