În pofida tuturor Mă reîntorc în trecut, În trecutul acela În care m-am pierdut de multe ori. Mă îmbrac în haine cernite, Colind prin labirintul uitării Până ajung în lumină Unde îmi găsesc sărbătoarea. Apoi mă lepăd de uitare, Renasc înțelegându-mă Și mă întorc în prezent. Aceeași eu, dar totuși alta. Până la următoarea întoarcere în trecut.