Tangenta timpului, speranța, amprentă autentică a bucuriei rostită pe litere, în diminețile cu soare la ferestre. Mereu căutăm propriul anotimp în care să încapă tot ce nu luăm cu noi la drum. Unde găsim tărâmul autentic, abandonat pe care vrem să renvenim ca să închidem ciclul? Liniște se așterne peste versul care țipă îndrăgostit . Vizităm fără să vrem cimitirele, parcurile întâlnirilor de sărbătoare, unde toți lăcrimează și curăță regrete cu candele și flori. Între ei și noi, amintirea. O așezăm pe lespedea de piatră a trecutului, în care toate se măsoară în dor.
sâmbătă, 31 mai 2025