- Știu c-am să mor, nu pot trăi întruna, Și poate că în viața ce-o urma Ne vom găsi din nou și-o mie una De nopți, iubito, ai să fi a mea. Că ne-am născut din versuri și-n cerneală Ne-am îmbrăcat povestea împărțind O inimă și-o culpă mondială Și florile de măr dintr-un colind. Știu că vom fi aceeași poezie Oricâte morți și nașteri vor urma, Sunt versul tău, tu-mi ești sortită mie, Întreabă-ți karma, vezi dacă-i așa! - Avem un vis și datorii rămase Din viețile ce mersu'-și suprapun, În cer ne-alegem firul de mătase, Legați cu el de un destin comun, Iubirea mea, de-ar fi numai povestea Acestei vieți și tot m-aș mulțumi Cu ce-am trăit în versurile-acestea, O mie de emoții… Oare știi Că-n prima zi, în zorile genezei, Mi-ai fost pereche karmică, iar eu Crezând în jurământul ipotezei Îl imploram pe bunul Dumnezeu? Ioan Grigoraș & Liliana Trif