Întreabă-mă orice

Întreabă-mă orice

Întreabă-mă orice pentru o seară!
Nu am să pot răni această clipă
Când palmele îmi sunt parcă de ceară
Şi inima se zbate-ntr-o aripă.

Ai buzele ca macii înfloriți,
Striviți de ploaia rece căzută de prin zări.
Se-aştern în palma mea curgând grăbiți
Aşa cum cad a tale sărutări!

Se zbate noaptea-n ochii zării reci
Şi vântul naşte umbre pe alei.
Cad frunze nevăzute pe poteci
Şi stele ard ca ochii unor zei!

Trec anotimpuri peste noi iubire!
Mă voi trezi prin fulgi reci de zăpadă
Ce vor topi o caldă amintire
Ascunsă printre frunze în livadă...!