Cine îmi spune că lumea există, Şi este aşa întocmai cum pare? Porunci severe în mine insistă Sǎ dau rǎspunsul la astǎ-ntrebare. Sapǎ în suflet şi-l simt ca o ghearǎ, Vrând sǎ gǎseascǎ o partea slǎbitǎ Pe care-o atacǎ cu harul de fiarǎ, Rece fiinţǎ, mereu hǎmesitǎ. Răspunsul dorit nu-i în elite, În nori, în cǎrţi sau în stele, Este în voi, în lacrimi sortite Minţii divine, horitǎ de iele.