În noaptea nopții-n lună plină Fac saltul nalt, ca de felină, Mă prind cu dinţii de Saturn Şi-apoi, ca orice taciturn, Aştept o dimineaţă lină. În ziua zilelor mai vechi Țineam la gât stele perechi, Acum ninsorile mă-ndeamnă Să mă desprind suav de toamnă, Să-mi cânte viscol în urechi. Şi în secunda cea mai mare, Care apare şi dispare Din ceasul care-mi sună trist, Mă voi lupta c-un sunetist, În iarnă, viscol şi ninsoare. Şi-n ora orelor târzii, Cu minutare sidefii, Îmi voi găsi un loc firesc, Nici pământesc şi nici ceresc Şi-apoi voi fi ori nu voi fi... 10 septembrie 2016, Constanţa
sâmbătă, 31 mai 2025