Privesc şi umplu-n tăcere scorburile adânci ale sufletului. Pun la început gândurile,apoi visele neizbândite, pun la început cuvintele, meditaţia şi reflecţiile. Le aşez în straturi subţiri în sertarele memoriei. Într-o ordine firească bucuriile au alcătuirea trăirilor interioare. Privesc şi mă mir în tăcere, taina mi se dezvăluie, inima din pieptul meu se îndrăgosteşte. Smulg apoi tristeţea şi o trimit să zacă-n singurătate, urmele paşilor se pierd şterse de praful şi arşiţa verii. Zilele ei luminoase de praf şi arşiţă rămân pe drumul oaselor, urcă şerpuind pe deal, în vale pârâul a secat.
sâmbătă, 31 mai 2025