Atunci cand vei stii ca o sa pleci, Aseaza-ti pasul cu grija si tine-o drept. Nu mai lasa intre noi vesnic poteci, Mergi hotarat pe un drum paralel, Si uita, apoi, cu totul vorbele seci, Ce au sapat, in noi, atata nepasare. Si, lasa-ti in gand doar atingerile reci, Ce ne-au pierdut si ne-au lasat ca atare, Doi treji ce vom dormi pe veci, Si vom uita de cata iubire suntem in stare. Ma voi intinde si eu cat tot Pamantul, Sa aflu de sunt ceva fara durere, Incerca-voi sa mut si muntii cu gandul, Sa-i fac intre noi martori de putere. Si cand toate vor fi spuse si facute, Va veni o zi cand ma vei uita, Daca nu cumva, asta, nu s-a intamplat deja!