Intr-o noapte am visat, că viața mi s-a terminat Stăteam deoparte si priveam spre cei ce nu mă înghițeau Erau destui, făceau risipă într-ale vorbelor ispită Se încruntau si născoceau idei ce apoi le așezau Ca pe-o coroana pe mormânt cu florile pierdute-n vânt. Eram doar eu, pe un colț de noapte, oftând adesea... mai discret Ținând cu mâna a mea carte, de atatia ani in al meu piept. Căci foi s-au rupt din viața care s-a străduit să pară grea Dar nu i-am dat acea onoare, să par c-aș fi cum ar vrea ea Din cartea sufletului mare, foi s-au desprins... in urma ta!