Întuneric, pian, și tristețea apasă, De aici ai pornit și aici o s-ajungi - În ochii de cer, care nu te mai lasă, Pendulându-ți în suflet, nopți îndelungi. Tăcut îți aduni niște muguri de vreme, - Câte clipe se duc... Ce greșeli îți rămân... Tot mai singur, suporți, rând pe rând, anateme, Noaptea tristă, te ia și te strânge la sân.