Învaţă-mă să cred

“A iubi înseamnă să devii, cu bună ştiinţă, vulnerabil.
Acum înţelegi cât de mult te iubesc?”
Helen Thomson

Învaţă-mă să nu-mi mai fie frică
De timpul care stă când tu lipseşti,
Când vremea pare să mă contrazică
Şi-n lume nu e loc pentru poveşti.

Fă-mă să cred că nicio depărtare
Nu-i importantă dacă mă iubeşti,
Că nu-i distanţă ce-o să ne separe,
Că vei veni, să îmi reaminteşti,

Că-n dragoste contează numai clipa
Trăită excesiv, intens, păgân,
Când pentru zbor o să-mi întind aripa
Tu-nvaţă-mă să cred şi-o să rămân. 

O să te-nvăţ, iubito, că-mpreună 
Putem întoarce timpul înapoi, 
Secunda ce alunecă pe strună
E un arcuş celest şi amândoi 

Îl mânuim cu-atâta iscusinţă,
Distanţele se şterg definitiv…
N-ai înţeles cât te iubesc, fiinţă,
Fragilitatea ta, intuitiv,

Recunoscând-o chiar din clipa-n care 
Ţi-am implantat o aripă-n călcâi, 
Să-nveţi să zbori înalt, să fie soare
Pe cerul tău… Să crezi şi să rămâi!