La ce-am mai cugeta când viața este dusă Când nu mai este vlagă în inimă nici zel Când flacăra de gânduri este demult apusă Și n-a rămas nici visul demonic și rebel? Când funia luminii în trup ne despletește Mătasea cărnii strânse ca apa într-un scoc Și îngerii din ceruri ne caută orbește Să despărțească trupul de sufletul miop. Cohorte de idei se zbat încă sub tâmple Deșert de vorbe goale și fără nici un preț Și câte n-ar fi fost sortite să se-ntâmple În rătăcirea vană a gândului răzleț? Când răstignit pe crucea pecetluită-n trup Clopotul inimii bate cerești euritmii Din-ntunecimea nopții luminile irup Și se trezesc la viață cei morți dar care-s vii.
sâmbătă, 31 mai 2025