INVINS

ÎNVINS

Jocul de iele care m-a cuprins
În dansul lui sălbatic, sacadat,
Îmi dă de veste c-am întârziat.
De ochii tăi deja am fost învins!

Eşti o enigmă greu de dezlegat.
Misterul tău îl port adânc în sânge,
Şi simt cum fără voia mea mă frânge,
Ca uraganul un copac uscat.

Fără să ştiu, te-am plămădit în minte,
Fără să vreau te-am inventat în trup.
Voind să fug, din mine însumi rup,
Te-am încrustat în propriile-mi cuvinte.

Tu eşti nemărginirea albă unde,
Aş vrea să mă prefac în poezie.
Tu mi-eşti cea mai de seamă bucurie.
De gândul meu nu mă mai pot ascunde!