Ispita

Mai urc, pe ici, pe colo, nişte trepte;
De melodii frenetic mă-nconjor
Să uit de larma pusă să deştepte
Tic-tacul unui vis tăinuitor. 

Se trage ziua-n ea, caniculară;
De toarta nopţii gândul îl anin 
Măsură-sfetnic cu bătaie rară,
Semn forţei ce mă-ndeamnă să revin.

Ce forfotă-i pe strada înserării!
Cu pasul greu de drumuri mă retrag,
Încolăcit în trenele uitării –
Uitării ce mă ţintuie în prag...

În naufragii bântuie clipita; 
Pâraie-nvolburate curg şuvoi
Ca-n braţe să se năruie ispita –
Ispita umbrei cuibărite-n noi.