Îți simt aroma

- Noi ne-am găsit și simplu, ca-n Verona,
Ne-am logodit cu versuri de amor,
N-am bănuit că plânge Antigona
Și lacrimile cad în la major.

Pe drumul alb, când am păşit, aroma
Iubirii absolute m-a atins
Și astăzi îi mai simt ades simptoma
Nostalgic o parcurg către cuprins.

De-ar fi să mă îmbete beladona
Să-mi pună-n ceainic flori de anason,
Tu vei rămâne veșnic primadona
Ce-mi va cânta un vers în Odeon.

- Poate, cândva, întâmpinam destinul
Cu gesturi inutile şi-am crezut
C-amestecând arsenicul în vinul
Zdrobit în teascul primului sărut

Muream pentru o clipă în cetatea
Iubirii-ncarcerate pe nedrept,
Nu mi-am ascuns nicicând fragilitatea
Şi aripa din omoplatul drept

Doar tu-mi lipseai, târzia mea iubire,
Uitată în decorul de carton
Şi dreptul absolut la fericire,
Dar m-ai găsit şi-mi eşti amfitrion.

Ioan Grigoraș &amp; Liliana Trif