în alb pe noptiera de la capătul visurilor tale am să-i pun pecetea Ochiului meu trezit un infim con de brad roșu să nu te condamni în vreun fel nici să nu mă judeci e un act unilateral o constatare de fapt ci nu o acuzație să o scrii cu orice cuvânt vei dori cu oricâte toate cuvintele dor eu nu mai am demult niciunul pentru tine toate cuvintele mele s-au sinucis înaintea mea aruncându-se virgine în cer pune-o apoi într-o sticlă de rom și arunc-o în marea moartă de singurătate undeva cândva un copil va găsi-o fericit din sinuciderea mea își va face un zmeu cine știe? poate voi chiar eu renăscutul ce te va fi uitat sau poate că nu
sâmbătă, 31 mai 2025