Călcând pe potecile gândurilor M-a înţepat un cuvânt Ce tocmai răsărise Pe răzorul atât de bătătorit Al tăcerii: Iubeşte! Era ca un spin, Ce se afla permanent În calea mea Dar care îşi cam pierduse Răbdarea, Tot aşteptând pe lujerul mâhnirii. Şi totuşi, Privindu-l cu îngăduinţă Am înţeles că iubirea Este cea mai puternică ură Faţă de cei ce urăsc Şi se urăsc La infinit. 30.08.2018